Tecuci - spectacol si dezbatere despre exodul tinerilor

8 octombrie 

3:27 A.M -  camera de hotel Tecuci.

Bine, era 3:26 dar am asteptat sa se faca 3:27. Mai sunt 4ore si 23 de minute si alarma telefonului imi va asigura o trezire brusca, adica fara menajamente si miraculoasa de altfel- ca de fiecare data, pentru ca e o minune cand ma trezesc si realizez ca nu sunt in camera mea si apoi incerc sa-mi dau seama in ce oras ma aflu, ce caut eu aici, care-i scopul meu in viata- intrebari inutile... Deci, da, plecam spre  Barlad dupa ce luam micul dejun. Jucam Exod Us- Tara, tara vrem tineri  la Teatrul “Victor Ion Popa”.

3:52 A.M. nu pot sa dorm. Realizez ca mi-a luat foarte mult timp sa ma gandesc la asta. Nu asa se face - trebuie sa dormi! La 8 luam micul dejun si ... Oare mai e deschis restaurantul hotelului? La ora asta?! La ora asta in Tecuci  dorm si paznicii... Hai, dormi!

4:08 A.M. daca te trezesti la 8:08 ai fix  4 ore de somn... Cu 8 minute ai voie sa trisezi echipa. Perfect!  Gandeste-te ca Eliade dormea 3 ore pe noapte. Da’, dar eu nu sunt geniu si Eliade nu cara si monta decoruri si ....  Pai, da, el era geniu!

4:12 A.M. ploua. Nu s-a oprit nici o secunda de cand am ajuns in Tecuci. Citesc ceva si o sa adorm- garantat.

“Auzim deseori unele critici: << Uitati-va ce ii intereseaza pe tinerii zilelor noastre!.... Priviti ceea ce citesc.... ceea ce asculta! >> Dar cine confectioneaza aceste lucruri inutile sau chiar periculoase de care acestia sunt atrasi? Ei sunt mult prea tineri pentru a le putea inventa...

Acestor tineri nu numai ca li se pun la dispozitie tot felul de inutilitati, dar li se prezinta drept ideal reusita sociala si se considera normal ca ei sa aiba, orice fel de experienta...Cartile, filmele, radioul, televiziunea, muzica, totul ii impinge sa traiasca aventuri care ii vor imbatrani prematur. In acel moment, aceleasi persoane care i-au antrenat pe acest fagas nu ii mai gasesc la fel de atragatori si ii resping pentru a-i inlocui cu altii, mai nevinovati, mai proaspeti, carora li se rezerva acceasi soarta.Oare nu este vorba de o comportare iresponsabila....” citat din “Ganduri pentru fiecare zi”- 8 octombrie, autor Omraam Mikhael Aivanhov, filosof si pedagog.

8:08 A.M. alarma telefon- unde sunt? ce caut eu aici? care-i scopul meu in viata? Eu nu vin la micul dejun- vreau doar o cafea si un sandwich- daca se poate- si s-a putut pentru ca am colegi minunati si intelegatori. Bonus 1 ora de somn!!! Multumesc!

Barlad– spectacol de teatru  si dezbatere despre migratia tinerilor- duminica,  o zi  perfecta - frig,  ploua neincetat, strazi pustii si partial inundate - o zi perfecta sa stai  acasa, sa bei un ceai, sa citesti o carte, sa orice altceva, dar sa nu iesi din casa. Dupa ce am descarcat duba, ne-am pus la uscat hainele ude pe caloriferele inghetate ( legea sau regula  spune ca temperatura trebuie sa scada trei nopti consecutiv sub 10 grade ca sa se furnizeze caldura- si era abia a doua zi cand se intampla asta si 7 grade afara si la Tecuci era prima zi si logic aceeasi lege), am montat decorul ca sa ne incalzim putin, am facut o repetitie tehnica ca sa ne si incalzim putin la reflectoare, am facut un selfie ca sa facem si binenteles ca sa ne mai incalzim putin ( conform principiului I al termodinamicii doua corpuri  schimba intre ele caldura pana la atingerea echilibrului termic)- daca doua corpuri pot face asta- ganditi-va ce pot face opt?! va zic eu- nimic...

si asa mai departe  si pentru ca totul era frumos si minunat  in mintea mea a incoltit gandul ca vom juca cu sala goala. Ca sa ma linistesc, am intrebat aleatoriu staff-ul tehnic de la teatru daca in astfel de conditii,  exista totusi public doritor de “ aventuri culturale”. Rezum: “Nu stiu ce sa zic... de obicei avem public, dar stiti cum e in zilele noastre” Cum? “Greu! Lumea vine la sigur daca sunt nume mari in distributie... Acum e si vremea asta... tinerii sunt tineri, au alte preocupari, e frig, ploua, e si duminica, intrarea este libera – adica, pot sa stea linistiti acasa ca nu au ce pierde, ca nu au dat banii pe bilete... e greu...” Greu? In momentul ala as fi mancat o lamaie cu tot cu coaja si nu mi-ar fi fost greu, din contra.  “Va simtiti bine?” Excelent- raspund, desi sunt foarte sigura ca am silabisit ceva de genul: ex-e-nt. O sa fie sala goala- e tot ce puteam sa percep in secunda aia.  Nume mari...? “ Da, care apar la televizor- ii stie toata lumea.. au priza la public- e normal..” Normal ca brusc mi s-a facut cald. 40 de minute pana la inceperea spectacolului- 40 de grade temperatura corpului. Ies sa iau o gura de aer. “E cam frig afara..” Credeti?! Si am iesit. A urmat o discutie cu mine- prefer sa ramana privata deoarece face subiectul unei alte categorii de ganduri si exprima un crez personal in ceea ce vizeaza a opta arta – denumita in continuare “televiziunea” ca factor important si  decizional in ceea ce priveste actul artistic teatral ... 30 de minute... stau in masina, derulez in mintea mea pe repede inainte tot spectacolul si in acelasi timp ma joc cu treptele de viteza de la stergatoarele parbrizului.. In parcarea din fata teatrului incep sa opreasca taxiuri. Pustietatea incepe sa se anime. Parca si ploaia s-a oprit. Bine, am realizat asta in momentul in care stergatoarele faceau un zgomot deranjant in incercarea lor de a indeparta picaturile inexistente. Vine publicul?! Da. Si sunt tineri?! Da. Si sunt cei care in mod normal ar veni la nume mari si intr-o zi ca asta ar iesi doar in pub? Da si da. Si la teatrul din Barlad se vine cu 30 de minute inainte de inceperea spectacolului - regula de bune maniere pe care o gasiti in orice carte care abordeaza conduita si diplomatia in societate. Dezbaterile post spectacol au lansat idei si proiecte despre care vom vorbi in viitorul apropiat. Pot sa spun doar ca:  E work in progress in Bralad! Ne-am simtit minunat alaturi de voi si va multumim ca sunteti si ca reprezentati o voce pe care ar trebui s-o auda atat institutiile statului, ong-urile cat si societatea civila. Sunteti gura de oxigen de care tara asta are eminamente nevoie- de care eu am nevoie sa respir in jungla meschina care devine Romania. Respect!

Multumim tuturor celor care au fost prezenti! Multumim conducerii teatrului si intregii echipe  pentru suportul si profesionalismul lor! Multumesc echipei Exod Us- Tara, tara vrem tineri - pentru noptile lungi- uneori albe de repetitii, pentru talentul, sustinerea si implicarea lor, pentru gandurile, prietenia si pentru tot ce am invatat de la si alaturi de ei.

Echipa Exod Us – Tara, tara vrem tineri

Regia- Andreea Iacomita

Actori- Iasmina Petrovici, Corina Ivanov, Alexandru Iordache, Gabriela Chiran, Gabriel Caravana, Sabina Gradinaru.

Photo& Video-  Beatrice Popescu, Romeo Bigan.

Multumiri : Zeno Petrovici, Mihaela Radescu, Viorel Cojanu, Radu Apostol, Dana Petrovici, Mariana Tutuianu, Silvana Negrutiu, Gabi Albu,  Mihaela Michailov, Cristi Salariu

Proiect co-finantat de Asociatia Culturala Philmys si Administratia Fondului Cultural National.

Parteneri: Centrul de Teatru Educational Replika si Teatrul “Victor Ion Popa” Barlad 

 

*Proiectul nu reprezintă în mod necesar pozitia Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabila de conținutul proiectului sau de modul in care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitea beneficiarului finatarii.

x